TERAPIA PRIN RADIAȚII

CONTACT

Trimite un mesaj

Ambliopia sau ochiul leneș: cum se manifestă

Ambliopia, cunoscută și sub denumirea de "ochi leneș", este o tulburare vizuală în care acuitatea vizuală nu se dezvoltă corespunzător în timpul copilăriei. Este cea mai frecventă cauză de deficiență vizuală unilaterală la copii și tineri. Această afecțiune apare atunci când unul sau ambii ochi nu reușesc să transmită o imagine clară către creier, determinând astfel creierul să favorizeze ochiul cu o vedere mai bună. Această boală infantilă poate fi moștenită, necesitând un examen și un tratament urgent la copii, deoarece copiii sunt expuși riscului. Verificarea promptă a ochilor nu trebuie ignorată.

Motivele ambliopiei

Strabismul este cel mai frecvent motiv al acestei boli. De obicei afectează numai un singur ochi. Dacă unul dintre ochi nu reușește să vadă corect, ochiul sănătos va fi împins să vadă automat. Strabismnul reprezintă deviația ochilor. Erorile refractare: dacă unul dintre ochi are o viziune neclară, care ar fi putut să apară din cauza unor tulburări de refracție, acest ochi înseamnă că și-a terminat dezvoltarea. Acest tip de ambliopie este cel mai greu de diagnosticat din cauza lipsei de semne vizibile. Prin urmare, toți copiii cu sau fără plângeri trebuie examinați pentru a evita orice risc de ambliopie sub vârsta de 4 ani. Cataracta poate fi un alt motiv pentru sugari. De asemenea, este foarte ușor să fii diagnosticat cu ajutorul un examen de bază, întrucât pediatrul observă cataractă în examenul pediatric, iar bebelușul trebuie să fie operat, deoarece, în caz contrar, se va declanșa ambliopia foarte rapid.

Diagnosticarea

Poate fi foarte dificil să se diagnosticheze orice semn de ambliopie la copii cu vârste cuprinse între 3,5 și 4 ani. Pediatrul examinează manual fiecare ochi, cu celălalt ochi închis. Reacțiile fiecărui ochi sunt evaluate de către medic pentru a găsi ambliopia. De asemenea, fiecare ochi este examinat imediat după ce pupila a crescut, iar capacitatea să de refracție este evaluată. Fiecare ochi, de asemenea, trebuie examinat îndeaproape pentru a căuta orice semn de nealiniere sau tulburare. Cel mai important punct al examenului este de a verifică dacă un ochi are o eroare de refracție mult mai mare decât celălalt ochi.

Tratament

Cea mai obișnuită modalitate de tratament este de a forța copilul să folosească ochiul afectat prin acoperirea ochiului sănătos pentru o lungă perioadă de timp. Acesta este un tratament lung și enervant pentru copil, așa că o să încerce să-și descopere ochiul, fără acordul nostru. Este, de asemenea, necesar să faceți acest lucru înainte de intervenția medicală. În această perioadă, părinții ar trebui să fie foarte răbdători, toleranți și susținători, explicându-le copiilor importantă de a-și ține acoperit un ochi.